Experimentele lui John B. Calhoun cu șobolani (și alte rozătoare) sunt celebre în psihologie și sociologie pentru că au demonstrat cum suprapopulația poate duce la colapsul comportamental și chiar la extincția unei populații. Calhoun a condus aceste experimente în anii 1950-1970, iar cele mai cunoscute au fost realizate în așa-numitele "Universuri ale șobolanilor/șoarecilor" (Mouse Utopia Experiments).
Designul Experimentului
Spațiu controlat:
- O încăpere de 2,7 m × 1,4 m × 1,5 m, cu 256 de "cuiburi" (fiecare proiectat să adăpostească 15 șoareci).
- Capacitate teoretică: 3.840 de șoareci, dar populația a atins maxim 2.200 înainte de colaps.
- Resurse nelimitate:Hrană automatizată (nu era necesară competiție pentru alimente).
- Apă proaspătă permanentă.
- Temperatură optimă, material pentru cuibărit.
- Populația inițială: 4 perechi de șoareci sănătoși (8 indivizi), selecționați pentru sănătate și inteligență.
Principalele observații ale lui Calhoun:
- Faza A - Perioada de adaptare (0-104 zile):
- Puțini șobolani, resurse nelimitate (hrană, apă, spațiu).
- Populația a crescut rapid, iar indivizii s-au comportat normal.
Faza B - Explozia demografică (105-315 zile):
- Populația a crescut exponențial, dar spațiul a rămas același.
- A început competiția socială, iar ierarhiile s-au consolidat.
Faza C - Stagnarea (316-560 zile):
- Comportamente deviante au apărut:
- Masculii dominanți au devenit agresivi, atacând pe alții.
- Masculii subordonați au dezvoltat comportamente pasive sau homosexuale.
- Femelele au neglijat puii, unele chiar atacându-i.
- Unele rozătoare au devenit "frumoșii" (the beautiful ones) – se izolau, se îngrijeau excesiv și evitau orice interacțiune socială.
Faza D - Declinul și extincția (560+ zile):
- Natalitatea a scăzut dramatic.
- Comportamentul maternal a dispărut aproape complet.
- Populația a intrat în colaps, chiar dacă resursele erau încă disponibile.
- În cele din urmă, toți șobolanii au murit, chiar și după ce au fost relocați în medii normale.
Concluziile lui Calhoun:
- Suprapopulația duce la degradarea comportamentală, chiar și în absența stresului resurselor.
- Pierderea rolurilor sociale normale (părinți, parteneri, lideri) poate distruge o societate.
- Experimentul a fost văzut ca un avertisment pentru umanitate, sugerând că societățile umane ar putea suferi un colaps similar dacă densitatea populației devine prea mare.
Critici și interpretări alternative:
- Unii cercetători argumentează că problema nu era doar suprapopulația, ci și lipsa de stimulare (șobolanii nu aveau nimic de făcut în afară de a mânca, bea și interacționa).
- Alții consideră că rezultatele nu sunt direct aplicabile oamenilor, deoarece noi avem capacitate de adaptare culturală și tehnologică mai mare.
Influența în cultură:
- Conceptul de "behavioral sink" (colaps comportamental) a inspirat distopii științifico-fantastice.
- Unele teorii ale decadenței sociale fac referire la aceste experimente.
Umanitatea
Dacă facem o paralelă între experimentele lui Calhoun (Mouse Utopia) și stadiul actual al umanității, observăm similarități îngrijorătoare, dar și diferențe esențiale datorate complexității societății noastre.
Posibila paralelă cu fazele Mouse Utopia:
1. Faza A (Perioada de adaptare) → Revoluția Agricolă & Industrială (până în ~1900)
- Resurse abundente, creștere demografică accelerată.
- Structuri sociale stabile, valori tradiționale puternice.
2. Faza B (Explozie demografică) → Era Modernă (1900–2000)
- Populația umană a explodat (de la ~1.6 miliarde în 1900 la ~8 miliarde astăzi).
- Urbanizarea masivă, competiție pentru resurse (dar încă gestionabilă).
- Apariția unor tulburări sociale (dar în general, societatea funcționează).
3. Faza C (Stagnare & Devianță socială) → Era Digitală (2000–prezent)
Aici observăm cele mai multe semne alarmante asemănătoare experimentului:
- Declinul natalității: Țări dezvoltate (Japonia, Coreea de Sud, Europa) au rate de fertilitate sub nivelul de înlocuire.
- Criza socială & izolarea: "Frumoșii" (The Beautiful Ones): Oameni care se retrag în lumi virtuale (social media, jocuri, metaverse), evitând relații reale.
- Pierderea rolurilor tradiționale: Masculinitatea toxică vs. masculinitate pasivă; femei care amână sau resping maternitatea.
- Alienare & depresie: Creșterea singurătății, suicidului în rândul tinerilor.
- Polarizare & agresivitate: Conflicte sociale extreme (războaie, războaie culturale, extremism politic).
- Comportamente auto-distructive (consum excesiv, droguri, nihilism).
4. Faza D (Colaps & Extincție) → Viitorul apropiat? (după 2050?)
Dacă tendințele continuă:
- Colaps demografic: Populația va scădea dramatic în țările bogate (ex: Japonia se estimează să piardă 30% până în 2060).
- Disoluția legăturilor sociale: Familia clasică ar putea deveni minoritară.
- Societăți disfuncționale: Oameni dependenți de tehnologie, fără motivație pentru reproducere sau progres.
Diferențe cheie față de șobolani:
- Tehnologia & Adaptabilitatea
- Oamenii pot inventa soluții (AI, colonizarea spațiului, energie regenerabilă).
- Dar... tehnologia poate accentua izolarea (social media, IA care înlocuiește relațiile umane).
- Conștiența de sine
- Putem schimba cursul prin educație, politică, cultură.
- Dar... mulți ignoră problemele (individualism excesiv, negare a crizei demografice).
Umanitatea este probabil în Faza C (Stagnare & Devianță socială). Nu suntem încă în colaps, dar semnele de degradare sunt vizibile.Dacă nu schimbăm ceva, următoarea fază ar putea fi declinul demografic masiv și o societate disfuncțională (similar "The Beautiful Ones").
Concluzia
Calhoun a concluzionat că nu suprapopularea în sine a fost problema, ci pierderea semnificației sociale:
În natură, șoarecii au roluri clare (părinte, protector, explorator). În "utopie", aceste roluri au dispărut și aceasta cauza indivizii au renunțat la viață. Calhoun a interpretat rezultatele ca demonstrând că suprapopularea duce la "moartea spirituală" - o prăbușire comportamentală care precede extincția fizică. El a numit acest fenomen "behavioral sink" și a sugerat paralele cu societatea umană urbană.
Ce ar putea salva situația?
- Refacerea comunităților locale (mai puțină dependență de stat/corporații).
- Revalorizarea familiei & cooperării sociale.
- Limitarea efectelor negative ale tehnologiei (ex: reglementarea rețelelor sociale pentru copii).